Thorazine

Thorazine este numele sub care clorpromazina a fost cunoscută în Statele Unite. Substanța, un neuroleptic din clasa fenotiazinelor, a apărut la începutul anilor 1950 și a deschis epoca antipsihoticelor. Efectul principal vine din blocarea receptorilor dopaminergici din creier; are însă și acțiuni antihistaminice, anticolinergice și alfa-blocante, care explică somnolența și scăderea tensiunii. Ca indicații principale, RCP-ul britanic al clorpromazinei în comprimate enumeră schizofrenia, celelalte psihoze, mania și hipomania. Se mai folosește, ca opțiune secundară, pentru stări severe de anxietate sau de agitație psihomotorie de scurtă durată, pentru sughițul care nu cedează și pentru greața și vărsăturile din bolile aflate în fază terminală.

Thorazine este disponibil în două concentrații, 50 mg și 100 mg. Pentru fiecare se pot alege cutii de 360, 180, 120, 90, 60 sau 30 de comprimate. Produsul este de import, iar în fotografie se vede ambalajul de marcă.

Potrivit RCP-ului, tratamentul pornește de la doze mici, care se cresc progresiv și sub supraveghere până la cea optimă pentru pacient. La adulții cu psihoză, doza inițială uzuală este de 25 mg de trei ori pe zi sau 75 mg seara, cu creșteri zilnice de câte 25 mg. Pentru întreținere sunt obișnuite 75–300 mg pe zi, deși unii bolnavi au nevoie de până la 1 g pe zi. Vârstnicii încep cu o treime sau cu jumătate din doza adultului, iar la copii doza se stabilește în funcție de grupa de vârstă. După un tratament îndelungat, întreruperea bruscă poate provoca greață, transpirații și insomnie, așa că dozele se reduc treptat.

Registrul ANMDMR nu are rezultate pentru clorpromazină, fie că se caută marca Thorazine, DCI-ul sau codul ATC N05AA01. Singura fenotiazină alifatică prezentă în registru este levomepromazina, comercializată în comprimate de 25 și 100 mg ca Levomepromazin Aspire și Levomepromazin Terapia. Psihiatrii folosesc astăzi frecvent antipsihotice de a doua generație, iar alegerea tratamentului le aparține.

Contraindicațiile includ alergia la substanță, depresia măduvei osoase, feocromocitomul și starea de comă. La vârstnicii cu demență, antipsihoticele cresc mortalitatea, motiv pentru care această utilizare nu este aprobată. Supraveghere atentă cer bolile de inimă, intervalul QT prelungit, epilepsia, boala Parkinson, glaucomul cu unghi închis, hipertrofia de prostată și bolile de ficat. Alcoolul și alte medicamente sedative intensifică efectul. Pielea se arde mai ușor la soare, de aceea expunerea directă trebuie limitată.

Frecvent apar somnolența, uscăciunea gurii, constipația, amețeala când pacientul se ridică brusc, creșterea în greutate, precum și tulburările de ciclu sau ale funcției sexuale legate de prolactina crescută. Efectele extrapiramidale (tremurături, înțepenirea mușchilor, nevoia de a se mișca permanent) sunt posibile, iar tratamentul de mulți ani poate duce la diskinezie tardivă, adică mișcări involuntare instalate târziu. Complicațiile rare, dar serioase, includ sindromul neuroleptic malign, în care febra ridicată se asociază cu rigiditate, apoi agranulocitoza sau leucopenia, icterul și tromboza venoasă. Indicația pentru Thorazine și doza potrivită le stabilește medicul psihiatru.