Chloroquine

Chloroquine (fosfat de clorochină) este primul antimalaric sintetic din grupa 4-aminochinolinelor, având codul ATC P01BA01. Hidroxiclorochina, mai cunoscută azi în reumatologie, provine din aceeași familie chimică. Deoarece în România nu există un produs autorizat cu această substanță, datele medicale prezentate aici urmează SmPC-ul britanic Avloclor 250 mg, în care fiecare comprimat de fosfat corespunde cu 155 mg clorochină bază.

SmPC-ul prevede patru utilizări: tratamentul și profilaxia malariei, amebiaza hepatică (hepatită sau abces), lupusul eritematos, atât forma discoidă, cât și cea sistemică, și poliartrita reumatoidă. Bolile virale nu figurează printre indicații. Rezistența parazitului Plasmodium falciparum la clorochină s-a extins în numeroase zone ale lumii, așa că antimalaricul potrivit se alege în funcție de țara de destinație și de recomandările actuale.

Pentru Chloroquine sunt disponibile două concentrații de fosfat de clorochină, 250 mg și 500 mg pe comprimat. Un comprimat de 500 mg echivalează cu două de 250 mg, deci cu aproximativ 310 mg clorochină bază. Fiecare concentrație poate fi aleasă în cutii cu 30, 60, 90, 120, 180 sau 360 de comprimate. Comprimatele vin din import; în imagine se vede cutia originală a producătorului.

Dozele de mai jos sunt exprimate în comprimate de 250 mg, care se iau întotdeauna după masă. Tratamentul unui episod de malarie la adult începe cu 4 comprimate, continuă cu 2 comprimate după șase ore, apoi cu 2 comprimate pe zi încă două zile. Pentru profilaxie se iau 2 comprimate o dată pe săptămână, mereu în aceeași zi a săptămânii; prima doză se ia cu o săptămână înaintea plecării, iar ultima la patru săptămâni după revenirea din zona cu malarie.

Amebiaza hepatică se tratează cu 4 comprimate pe zi în primele două zile, după care se trece la un comprimat de două ori pe zi, timp de 2–3 săptămâni. În lupus, primele 1–2 săptămâni se administrează câte un comprimat dimineața și seara, apoi un singur comprimat zilnic; în poliartrita reumatoidă se folosește, de regulă, un comprimat pe zi. Pentru copii, doza se stabilește individual, ținând cont de greutatea corporală și de vârstă, și nu trece niciodată de cea recomandată unui adult. Între clorochină și antiacide sau caolin trebuie lăsat un interval de minimum patru ore.

Versiunea din 20.10.2026 a nomenclatorului ANMDMR nu listează niciun medicament pe bază de clorochină. Substanța înrudită, hidroxiclorochina, este autorizată ca Plaquenil 200 mg (Sanofi) și Hidroxiclorochina ATB 200 mg (Antibiotice), ambele cu prescripție medicală. Între cele două molecule nu se face o substituție simplă, miligram la miligram.

La administrarea îndelungată, clorochina se poate depune în cornee și poate afecta retina în mod ireversibil. De aceea, înainte de tratament se face un examen oftalmologic, repetat la 3–6 luni atunci când dozele mari continuă peste un an, profilaxia săptămânală trece de trei ani sau cantitatea totală administrată depășește 100 g. Pe plan cardiac, substanța poate lungi intervalul QT și poate provoca aritmii ventriculare severe, cu risc mai mare la ritm cardiac lent, la nivel scăzut de potasiu sau magneziu și la asocierea cu alte medicamente care prelungesc QT; s-au descris și cazuri de cardiomiopatie. O supradoză este extrem de toxică și poate deveni fatală în scurt timp, copiii fiind cei mai vulnerabili.

Contraindicațiile sunt alergia la substanță și tratamentul concomitent cu amiodaronă. Este nevoie de prudență la pacienții cu epilepsie, deficit de G6PD, porfirie, afecțiuni ale ficatului sau rinichilor, precum și în psoriazis, pe care clorochina îl poate agrava sever. Printre reacțiile adverse se numără scăderea glicemiei, convulsiile, tulburările de vedere și de conducere cardiacă, afectarea măduvei osoase, manifestările psihice și reacțiile grave ale pielii. La dozele folosite în malarie efectele sunt, de obicei, ușoare. Dacă Chloroquine este indicat, în ce schemă și cu ce controale, hotărăște medicul.