Amilorid

Amilorid este un diuretic care economisește potasiul. Locul său de acțiune este ultima parte a tubului renal: acolo încetinește schimbul de săruri dintre urină și sânge și limitează pierderea de potasiu. Ca urmare, rinichiul elimină mai mult sodiu și mai multă apă, fără ca potasemia să scadă.

În Regatul Unit, rezumatul oficial al produsului Amiloride 5 mg îl recomandă pentru două situații: acumularea de lichid în țesuturi și hipertensiunea. Medicul îl poate folosi ca unic diuretic sau îl poate adăuga unei scheme care conține deja un alt diuretic.

Pentru adulți, schema obișnuită pornește de la 10 mg zilnic, adică două comprimate într-o singură priză sau câte unul de două ori pe zi. Doza nu trebuie să depășească 20 mg în 24 de ore. Dacă medicamentul completează un diuretic administrat deja pentru hipertensiune sau pentru insuficiență cardiacă congestivă, 5–10 mg pe zi sunt de obicei suficiente. În ciroza complicată cu ascită, tratamentul începe cu o doză mai mică, de 5 mg pe zi. Vârstnicilor li se stabilește doza după funcția rinichilor și valorile electroliților, iar sub 18 ani medicamentul nu este recomandat.

În nomenclatorul ANMDMR actualizat la 21.10.2026 nu figurează niciun produs cu amilorid, nici singur, nici asociat cu hidroclorotiazidă. Când este nevoie de un diuretic care economisește potasiul (grupa ATC C03D), medicii din România au la dispoziție spironolactona, prezentă de exemplu sub numele Verospiron, eplerenona sau finerenona. În Regatul Unit, amiloridul de 5 mg are statut POM, adică se eliberează doar cu prescripție medicală. Amilorid de pe această pagină este un medicament de import, în comprimate de 5 mg ambalate câte 100, 200 sau 300; fotografia arată cutia de marcă.

Pentru că păstrează potasiul în organism, medicamentul poate crește potasemia peste limita normală. Amilorid este contraindicat la pacienții cu hiperpotasemie existentă, cu insuficiență renală severă sau cu alergie la substanță. Asocierea cu preparate de potasiu sau cu un al doilea diuretic din aceeași familie, cum este spironolactona, este exclusă. La persoanele în vârstă, la cele cu diabet și la cele cu rinichi afectați, analizele de sânge pentru ionogramă și uree se repetă la intervale regulate. Dacă analizele arată hiperpotasemie, tratamentul se întrerupe pe loc. Tratamentul se întrerupe cu cel puțin trei zile înaintea unui test de toleranță la glucoză. Femeile gravide sau care alăptează nu ar trebui să folosească acest diuretic, potrivit RCP-ului.

Inhibitorii enzimei de conversie, sartanii, ciclosporina, tacrolimusul și antiinflamatoarele nesteroidiene, de pildă indometacinul, pot crește suplimentar potasemia. Pacienții tratați cu litiu nu ar trebui să primească în paralel și acest diuretic. Estrogenii, contraceptivele orale combinate și corticosteroizii pot slăbi efectul diuretic, iar alte antihipertensive, nitrații și alcoolul pot face ca tensiunea să scadă prea mult.

Tratamentul este în general bine tolerat. Când apar, efectele nedorite țin mai ales de digestie (greață, vărsături, constipație sau diaree, dureri abdominale). RCP-ul mai notează amețeli, tensiune care scade brusc la ridicarea din pat, palpitații, iritații ale pielii cu mâncărime și, uneori, un nivel scăzut al sodiului în sânge. Din cauza amețelii, condusul mașinii sau lucrul cu utilaje pot deveni riscante. Oportunitatea tratamentului cu Amilorid și doza potrivită le stabilește medicul, după rezultatele analizelor.