Paxil

Paxil (paroxetină) face parte din clasa ISRS și are codul ATC N06AB05. Molecula împiedică neuronii să recapteze serotonina, astfel încât aceasta rămâne mai mult timp activă în sinapsă. Paxil este numele sub care paroxetina s-a vândut în Statele Unite. Datele clinice de mai jos provin din RCP-ul Seroxat 20 mg, medicament autorizat în România și din aceeași familie de produse GlaxoSmithKline.

RCP-ul enumeră șase utilizări aprobate: depresia majoră, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de panică cu sau fără agorafobie, fobia socială, anxietatea generalizată și stresul post-traumatic. La pacienții sub 18 ani paroxetina nu se folosește, pentru că în studiile pediatrice ostilitatea și comportamentele suicidare au fost mai frecvente.

Pentru Paxil se pot alege comprimate de 10, 20, 30 sau 40 mg, în cutii cu 30, 60, 90, 120, 180, 240 ori 360 de bucăți. Medicamentul provine din import, iar fotografia prezintă cutia de marcă folosită în țara de origine.

Comprimatul se ia o singură dată pe zi, dimineața, odată cu micul dejun, și se înghite fără a fi mestecat. În patru dintre indicații (depresia, fobia socială, anxietatea generalizată și stresul post-traumatic) doza obișnuită este aceeași, 20 mg pe zi; dacă e nevoie, medicul o mărește cu câte 10 mg, fără a depăși 50 mg zilnic. Pentru tulburarea obsesiv-compulsivă se pornește de la 20 mg și se ajunge, de regulă, la 40 mg. În tulburarea de panică se începe mai jos, cu 10 mg, ca atacurile să nu se accentueze în primele zile, iar ținta este tot 40 mg. În aceste două tulburări limita zilnică este 60 mg. Pentru vârstnici plafonul coboară la 40 mg.

Primele semne de ameliorare în depresie apar, de obicei, după o săptămână sau două. Medicul reevaluează doza după 3–4 săptămâni, iar terapia se menține cel puțin șase luni. O cutie de 30 de comprimate acoperă o lună la o doză zilnică de un comprimat, iar cele mai mari ambalaje sunt potrivite pentru tratamentele de lungă durată.

Paroxetina nu se întrerupe de pe o zi pe alta. Scăderea treptată a dozei reduce riscul de amețeli, insomnie, neliniște sau greață după oprire. În primele săptămâni de tratament, orice gând suicidar sau agitație neobișnuită trebuie semnalate imediat medicului.

Nomenclatorul ANMDMR, în forma actualizată la 20.10.2026, cuprinde patru produse cu paroxetină. Singurul care acoperă 10, 20 și 30 mg este Paroxetina Teva, în timp ce Seroxat al GlaxoSmithKline, Paxetin de la Teva și Arketis, produs de Medochemie, există numai în comprimate de 20 mg. Oricare dintre ele se obține în farmacie doar pe bază de prescripție medicală. Pentru 40 mg nu există autorizație în România, iar denumirea Paxil nu apare în registru.

Medicamentul este contraindicat în caz de alergie și în combinație cu IMAO, tioridazină sau pimozidă. După un IMAO ireversibil se așteaptă două săptămâni, după moclobemidă cel puțin 24 de ore, iar înainte de a trece de la paroxetină la un IMAO, o săptămână. Triptanii, tramadolul, litiul și sunătoarea pot declanșa sindrom serotoninergic, iar anticoagulantele, aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene cresc riscul de sângerare. Unele studii au asociat folosirea în primul trimestru de sarcină cu malformații cardiace mai frecvente.

Cele mai frecvente reacții adverse din RCP sunt greața și problemele de ordin sexual. Frecvent apar gura uscată, transpirația, constipația sau diareea, vărsăturile, somnolența ori insomnia, tremorul, amețeala, cefaleea, vederea încețoșată și creșterea în greutate. La persoanele în vârstă s-a descris rar scăderea sodiului. Indicația pentru Paxil și doza potrivită le stabilește medicul.