Coumadin

Coumadin (warfarină) este un anticoagulant cumarinic, comercializat sub această marcă în Statele Unite. Mecanismul trece prin ficat: acolo vitamina K este necesară pentru producerea mai multor factori de coagulare, iar warfarina îi blochează reciclarea, astfel încât cheagurile se formează mai greu (grupa ATC B01AA, antagoniști ai vitaminei K). RCP-ul unui preparat britanic cu warfarină menționează ca indicații tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară, atât pentru prevenire, cât și pentru tratament, embolia sistemică la pacienții cu valve cardiace artificiale sau cu boală cardiacă reumatismală și fibrilație atrială, precum și atacurile ischemice tranzitorii. Efectul se instalează în câteva zile, nu din prima doză.

Clientul poate alege între comprimatele de 1 mg, 2 mg și 5 mg. Numărul de comprimate din cutie pornește de la 10 și urcă, prin 20, 30, 60, 90, 120, 180 și 240, până la 360. Pentru că doza de warfarină se modifică adesea în pași mici, prezența a trei concentrații ușurează compunerea dozei zilnice prescrise. Produsul este importat, iar fotografia arată cutia originală Coumadin.

Pentru warfarină nu există o doză standard valabilă pentru toți. Înaintea primei administrări se determină INR-ul de pornire, apoi analiza se repetă la intervale regulate, cu atât mai des cu cât riscul pacientului este mai mare. Conform RCP-ului, în primele două zile se administrează de regulă câte 10 mg, cu adaptare individuală, iar doza de întreținere se situează cel mai des între 3 și 9 mg, administrată o dată pe zi, mereu la aceeași oră. Diferențele mari dintre pacienți se explică parțial prin variante ale genelor CYP2C9 și VKORC1.

Vitamina K din alimente contrabalansează warfarina, de aceea contează mai ales constanța: porțiile mari de ficat, broccoli, varză de Bruxelles sau verdețuri cu frunze, ca și schimbările bruște în alimentație, destabilizează INR-ul. Merișoarele, sub formă de suc sau de supliment, sunt de evitat. Sunătoarea este exclusă complet. Grepfrutul poate crește ușor valoarea INR. Alcoolul băut moderat este permis, însă o cantitate mare consumată deodată ridică INR-ul. Printre medicamentele care accentuează efectul se află amiodarona, antifungicele azolice, metronidazolul și statinele, cu excepția pravastatinei; rifampicina, carbamazepina și fenitoina îl diminuează. Riscul hemoragic sporește și când warfarina se combină cu aspirină, clopidogrel, antiinflamatoare nesteroidiene sau antidepresive din grupele ISRS și IRSN.

Warfarina nu se folosește la persoanele alergice la ea, după un accident vascular cerebral hemoragic, în prezența unor sângerări importante, în primele 72 de ore după o intervenție chirurgicală majoră cu risc de hemoragie, în primele 48 de ore după naștere și în primul sau al treilea trimestru de sarcină. Femeile care pot rămâne însărcinate au nevoie de contracepție eficientă. Hemoragia este cel mai frecvent efect nedorit, iar probabilitatea ei crește când INR-ul trece de 4. Mai sunt descrise sânge în urină, erupții, căderea părului, purpură, sindromul degetelor violete, necroza pielii, calcifilaxia și icterul. Pentru o intervenție chirurgicală la care se anticipează pierderi mari de sânge, ultimele comprimate se iau cu trei zile înaintea operației.

În lista ANMDMR a medicamentelor autorizate nu apare warfarina, așa că Coumadin lipsește și el. Clasa antagoniștilor vitaminei K este acoperită în România de acenocumarol, sub numele Sintrom 4 mg și Trombostop 2 mg. Miligramele de acenocumarol nu se transformă direct în miligrame de warfarină. Coumadin rămâne, așadar, un medicament de import fără autorizație românească.

Doza de Coumadin și valoarea INR urmărită le fixează medicul.