Xifaxan
În stoc
200mg · 400mg · 550mg
de la 12,52 €
Pe scurt
- Xifaxan (rifaximină) este un antibiotic din grupa rifamicinelor care rămâne aproape în totalitate în intestin, sub 1% fiind absorbit.
- Concentrațiile oferite sunt 200 mg, 400 mg și 550 mg, în cutii de la 10 până la 270 de comprimate.
- Rifaximina este înregistrată în România sub mărcile Normix și Tixteller (Alfasigma), cu prescripție medicală; Xifaxan nu apare în nomenclator.
Xifaxan, antibioticul care acționează în intestin
Xifaxan conține rifaximină, o rifamicină cu codul ATC A07AA11. Molecula se fixează pe ARN-polimeraza bacteriană dependentă de ADN și oprește producerea de ARN, fără de care bacteria nu poate supraviețui. Spre deosebire de majoritatea antibioticelor, rifaximina aproape nu trece în circulație: mai puțin de 1% din doză ajunge în sânge, iar restul își exercită efectul asupra florei intestinale și se elimină nemodificat prin materiile fecale. Datele de mai jos se bazează pe RCP-urile aprobate în România pentru Normix și Tixteller, care au aceeași substanță activă.
Indicații pentru concentrațiile de 200 și 400 mg
Pentru comprimatele de 200 mg și 400 mg, reperul este RCP-ul Normix. Acesta se adresează adulților și copiilor de peste 12 ani și cuprinde infecțiile intestinale acute sau cronice produse de bacterii Gram-pozitive și Gram-negative, diareea cauzată de alterarea florei intestinale (inclusiv diareea călătorului), prevenirea infecțiilor în chirurgia digestivă, înainte și după operație, tratamentul adjuvant al hiperamoniemiei și boala diverticulară necomplicată și simptomatică a colonului, în asociere cu o dietă bogată în fibre.
Xifaxan 550 mg și encefalopatia hepatică
Concentrația de 550 mg corespunde produsului Tixteller și are o singură indicație: scăderea riscului de reapariție a episoadelor de encefalopatie hepatică manifestă, la adulți. În studiul principal, nouă din zece pacienți (91%) luau concomitent lactuloză. Schema prevede un comprimat de 550 mg de două ori pe zi, administrat pe termen lung, cu sau fără mâncare.
Prize și durata curei pentru 200 și 400 mg
În diaree, RCP-ul Normix prevede fie 200 mg la fiecare 6 ore, fie 400 mg la fiecare 12 ore. Pentru prevenirea infecțiilor în chirurgia digestivă se iau 400 mg la 12 ore. În hiperamoniemie intervalul se scurtează la 8 ore, cu 400 mg pe priză. Boala diverticulară se tratează cu 400 mg la 12 ore, câte 7–10 zile în fiecare lună. Fără o altă recomandare a medicului, cura nu trece de 10 zile; diareea călătorului se tratează maximum trei zile, iar dacă simptomele continuă, cauza se reevaluează. Comprimatele se pot lua cu sau fără alimente, iar fiecare doză se ia cu un pahar plin de apă. Vârstnicii și pacienții cu boli hepatice nu au nevoie de ajustarea dozei, iar la cei cu boli renale se recomandă prudență.
Ambalaje Xifaxan și rifaximina în nomenclatorul ANMDMR
Xifaxan poate fi ales în concentrațiile de 200, 400 și 550 mg, în ambalaje de 10, 20, 30, 60, 90, 120, 180 sau 270 de comprimate; este un medicament importat, iar fotografia arată cutia originală. În registrul românesc rifaximina figurează în patru produse ale firmei italiene Alfasigma S.p.A.: Normix 200 mg și 400 mg comprimate filmate, Normix granule pentru suspensie orală 200 mg/10 ml și Tixteller 550 mg comprimate filmate, toate eliberate pe bază de prescripție. Marca Xifaxan nu este înscrisă, deși fiecare concentrație oferită are un echivalent autorizat.
Limitele rifaximinei și reacțiile semnalate
Antibioticul este contraindicat în caz de hipersensibilitate la rifaximină sau la orice altă rifamicină și în ocluzia intestinală; pentru Normix se adaugă leziunile ulceroase grave ale intestinului. Germenii care invadează peretele intestinal, cum sunt Campylobacter jejuni, Salmonella și Shigella, nu răspund la tratament; diareea cu febră sau cu sânge cere altă abordare. Urina poate căpăta o nuanță roșiatică. La pacienții care iau warfarină, INR-ul a variat în ambele sensuri, așa că se controlează mai des. Ciclosporina poate mări considerabil cantitatea de rifaximină absorbită. RCP-ul menționează, printre riscuri, afectările grave ale pielii și infecția intestinală cu Clostridioides difficile. Ca efecte frecvente apar amețeala, cefaleea, greața, vărsăturile și durerea abdominală, iar la pacienții cu encefalopatie hepatică, edemele periferice.
Concentrația potrivită și durata tratamentului le stabilește medicul curant.